---

2. Prepararea partiţiilor hard discului

După cum vedeţi în lista cerinţelor de sistem, Vector Linux recomandă trei partiţii cu diferite mărimi. 

• Partiţia root: aceasta este partiţia principală pe care se instalează Linux şi toate programele software.
• Partiţia swap: adaug-o dacă doreşti memorie virtuală. Extinde capacitatea memoriei fizice (RAM) pentru ca tu să poţi rula mai multe programe în acelaşi timp. 
• Partiţia home: pentru datele tale.

Poţi pregăti aceste partiţii înainte de instalare folosind orice unelte de partiţionare (care vor fi descrise mai târziu). Va fi un proces uşor, dar partea dificilă este planificarea layout-ului de partiţionare al hard disc-ului, în special dacă doreşti să instalezi acest Linux alături de alte sisteme de operare (Windows, alte Linux-uri, etc).

Când cumperi un nou calculator, acesta vine de obicei cu Windows preinstalat care ocupă întreg hard discul (drive-ul C:\). Totuşi, vei afla că marea parte a hard discului nu este folosită şi că va fi irosită. Din fericire, un hard disc mare (să zicem de 40 GB) poate fi divizat în partiţii mai mici (zece partiţii de 4 GB fiecare, de exemplu). Fiecare partiţie poate fi folosită pentru un scop diferit, astfel putând fi instalare mai multe sisteme de operare pe un singur hard disc, putând fi bootat unul dintre ele în diferite ocazii (multiboot). 

Dacă faci mai multe partiţii, Windows le prezintă automat ca şi drive-urile C:, D:. E:, etc. Linux foloseşte o convenţie diferită. În primul rând, un calculator poate avea mai multe hard disc-uri. Linux le mapează pe fiecare ca pe un device. De exemplu:

• /dev/hda : Primul drive Master IDE.
• /dev/hdb : Al doilea drive Slave IDE.
• /dev/hdc : Al doilea drive Master IDE.
• /dev/hdd : Al doilea drive Slave IDE.
• /dev/sda : Primul device SCSI.
• /dev/sdb : Al doilea device SCSI.

Dacă ai doar un singur hard disc IDE, acesta este aproape sigur /dev/hda. Al doilea hard disc ar putea fi /dev/hdb sau /dev/hdc, depinde de unde este instalat.

În pasul următor, fiecare hard disc poate fi divizat în patru partiţii PRIMARE. Pentru primul hard disc (/dev/hda), acestea sunt mapate ca /dev/hda1 .. respectiv /dev/hda4. Dar stai, vrem mai mult de patru partiţii!

Din nefericire, patru este limita maximă şi nu poţi face nimic ca să schimbi asta. O metodă alternativă ar fi să utilizezi una din partiţiile primare (/dev/hda2 .. /dev/hda4) ca şi partiţie EXTINSĂ. În interiorul partiţiei extinse poţi crea mai multe partiţii LOGICE. Partiţiile logice sunt numite /dev/hda5, /dev/hda6 şi aşa mai departe.

Cu această teorie explicată, să revenim la oile noastre. Avem nevoie de trei partiţii pentru a instala Vector Linux. Astfel, dacă foloseşti întreg hard discul pentru Vector Linux, un posibil layout al partiţiilor va fi:

• /dev/hda1 (primary): swap (128 MB)
• /dev/hda2 (primary): root (1000 - 3000 MB)
• /dev/hda3 (primary): home (500 MB sau mai mult)

Dacă doreşti să instalezi VL în paralel cu Windows, lucrurile se complică deoarece avem nevoie de mai mult de patru partiţii. Aici ai un layout recomandat al partiţiilor:

• /dev/hda1 (primară): Windows C:
  Windows (9x/NT/2000/XP,...) ar trebui instalat pe prima partiţie primară.

• /dev/hda2 (primary): Extended
  Această partiţie conţine partiţiile logice.

  • /dev/hda5 (logică) : Windows D:
    Foloseşte drive-ul D: pentru a stoca fişiere pe care doreşti să le foloseşti şi din Windows şi din Linux. Ar trebui să formatezi această partiţie ca FAT32. Nu folosi NTFS.

  • /dev/hda6 (logică): swap
    următoarea este adăugată partiţia swap.

  • /dev/hda7 (logică): / (root)
    Instalează VL aici

  • /dev/hda7 (logică): /home
    Pentru stocarea datelor.

În ordine, acesta este planul. Acum ne putem apuca să creăm partiţiile. În acest caz, avem nevoie de două utilitare de partiţionare şi redimensionare a partiţiilor. Presupunem că hard discul iniţial are un drive C: cu Windows pe el, şi dorim să îl facem să booteze şi cu Linux. Paşii generali sunt următorii:

• Se recomandă ca înainte de orice repartiţionare să rulezi scandisk şi să defragmentezi drive-ul. Desigur, se recomandă şi realizarea unui backup al datelor importante de pe disc. 
• Foloseşte utilitarul de redimensionare pentru a mici drive-ul C: (/dev/hda1), astfel încât să ai destul spaţiu liber.
• Foloseşte un program de partiţionare compatibil cu Windows pentru a crea /dev/hda2 şi /dev/hda5.
• Foloseşte orice utilitar de partiţionare pentru a crea partiţiile /dev/hda6 şi /dev/hda7.

Ai mai multe opţiuni pentru a face asta.

2.1 Utilitare pentru Windows/DOS

Partition Magic este un produs comercial extrem de răspândit folosit la redimensionarea non-distructivă, partiţionarea şi formatarea partiţiilor. Interfaţa grafică îl face uşor de utilizat. Recomandat. 

Alternativa gratuită este Fips (pentru redimensionare) şi fdisk (pentru partiţionare). Fips este un program gratuit pentru DOS folosit la împărţirea non-distructivă a partiţiilor hard disc-ului. Folosirea fips nu intră în atribuţiile acestui document. Totuşi, pachetul fips vine cu o documentaţie extensivă (http://www.igd.fhg.de/~aschaefe/fips/), aşa că vă rugăm să vă găsiţi timp pentru a o citi înainte de încercarea de redimensionare a hard disc-ului vostru cu această metodă. Fips îl găsiţi pe CD-ul de instalare VL. Între timp, fdisk este  un utilitar standard în orice DOS/Windows.

2.2 Utilitare pentru Linux

Vă recomandăm să folosiţi SystemRescueCd (http://www.sysresccd.org/). Acesta este un sistem Linux LiveCD pe un CD bootabil al cărui scop este să ofere un mod uşor de îndeplinire a operaţiilor de administrare de pe calculatorul tău, cum ar fi crearea şi editarea partiţiilor de pe hard disc. Pentru îndeplinirea scopului nostru, include următoarele programe necesare:

• GNU Parted este un program pentru crearea, ştregerea, redimensionarea, vreificarea şi copierea partiţiilor şi a sistemelor de fişiere de pe ele.
  (http://www.gnu.org/software/parted/parted.html)

• QTParted este o clonă Partition Magic scrisă în C++ folosind toolkit-ul Qt . Acesta este o intrefaţă grafică pentru GNU Parted.
  (http://qtparted.sourceforge.net/)

2.3 Utilitare incluse în Vector Linux

CD-ul de instalare VL include un utilitar de redimensionare (GNU Parted) şi utilitare de partiţionare (fdisk şi cfdisk). Programul de instalare oferă un meniu prietenos pentru acestea. Aşa că nu îţi fă probleme. Dacă nu ai pregătit din timp partiţiile folosind utilitarele menţionate mai sus, poţi folosi utilitarele oferite în timpul instalării. 

Sus

---

 

3. Obţinerea unui mediu de instalare

Fiecare versiune Vector Linux este distribuită ca fişier ISO. Pentru a-l obţine paşii sunt următorii:

• Downloadează fişierul ISO (.iso) şi fişierul corespondent md5 checksum (.md5).
• Ar trebui să verifici fişierul de imagine înainte de a-l scrie pe un CD, pentru a te asigura că nu a fost corupt în timpul download-ului. Pentru aceasta, fă un "md5sum check", adică compară "amprenta" fişierului tău de imagine (.iso) cu amprenta stocată în fişierul checksum (.md5).
• Inscripţionează imaginea pe un CDROM bootabil folosind un cdwriter. Adu-ţi aminte că VL îţi permite să instalezi fişierul ISO direct (vezi Metode de Instalare după aceasta), astfel încât acesta este un pas opţional.

Dacă nu ai o legătură bună la internet sau un cdwriter, poţi comanda un CDROM bine pregătit din magazinul nostru online (http://www.vectorlinux.com).

3.1 Utilitare pentru Windows

Poţi downloada imaginea ISO şi checksum-ul MD5 folosind orice browser, client FTP sau download manager. Totuşi, unele browsere web (Internet Explorer, de exemplu) have a tendency to rename .md5 files as .htm or .txt. You can just rename it back to .md5.

Pentru verificarea integrităţii, downloadează şi dezarhivează utilitarul GUI md5summer (http://www.md5summer.org/). Asigură-te că foloseşti versiunea 1.2.0.5 sau mai mare. Prima oară când îl rulezi, îţi cere permisiunea de a asocia extensia .md5 cu programul. Dacă eşti de acord, trebuie doar să faci un dublu-click pe un fişier .md5 pentru a verifica integritatea fişierului original (atâta timp cât ambele sunt în acelaşi director). În caz contrat, trebuie să navighezi manual până la fişierul .md5 file cu interfaţa md5summer, după care să dai click pe butonul "Verify sums" şi să selectezi fişierul .md5. Dacă obţii un "OK" pentru fişierul .iso VL, poţi începe să îl scrii ca şi fişier de imagine.

Există un alt utilitar pe care îl poţi folosi (acesta este pentru linia de comadă):

• Downloadează următorul fişier:
  http://theopencd.sunsite.dk/md5sum.exe
  sau ia-l de aici:
  http://www.etree.org/md5com.html

• Pune-l în directorul sistemului (c:\windows\command pentru Win95/98/ME sau c:\winnt\system32 pentru NT/2K/XP). Alternativ, îl poţi pune îl acelaşi director ca şi fişierele .iso şi .md5. Totuşi, dacă faci asta, nu va putea fi accesibil de oriunde din sistem.

• Deschide un shell DOS prin apăsarea butonului "Start", apoi "Run", tastează acolo "command" dacă foloseşti Windows 9x/ME sau "cmd" dacă foloseşti Windows NT/2K/XP, şi dă click pe "OK". Acum te afli în faţa a ceea ce se numeşte un "prompt". Ar fi bine să te obişnuieşti cu el.

• Du-e în directorul unde se află fişierele .iso şi .md5, de exemplu:
  cd \download

• Tastează următoarea comandă şi apasă enter:
  md5sum -c vl-5.0.iso.md5

  Dacă imaginea este în ordine, ar trebui să primeşti mesajul "file is OK" .

După aceasta, probabil că vei dori să inscripţionezi imaginea ISO pe un CDROM. Pentru aceasta foloseşte programul furnizat de cdwriter-ul tău (de exemplu: Adaptech CD Writer sau Nero Burner).

3.2 Utilitare pentru Linux

Majoritatea sistemelor Linux au deja asemenea utilitare. Iată cum să faci asta într-o consolă/un terminal Linux în trei paşi:

• Downloadează fişierele ISO i MD5
  nohup wget ftp://anymirror/path-to/veclinux-5.0/iso/vl-5.0.iso
  nohup wget ftp://anymirror/path-to/veclinux-5.0/iso/vl-5.0.iso.md5

• Verifică intergitatea
  md5sum -c vl-5.0.iso.md5

• Scrie ISO-ul pe un CDROM
  cdrecord -v fs=6m speed=4 dev=2,0 vl-5.0.iso.md5

Desigur, poţi oricând să foloseşti alternative GUI precum d4x, k3b sau xcdroast.

Sus

---

4. Pornirea instalării

Pentru a porni instalarea există două aspecte de luat în considerare. Primul face referire la controller-ul hard discului tău. În ziua de azi există trei controllere uzuale numite IDE, SCSI şi SATA. Trebuie să bootezi instalarea folosind kernelul care suportă acel controller. Al doilea aspect este care metodă de instalare o vei folosi. Depinde de capabilităile computerului-ţintă. Vector Linux poate fi instalat prin una din următoarele metode:

• Fişier ISO direct de pe o staţie Windows.
• Fişier ISO direct de pe o staţie Linux.
• CDROM bootabil.
• Dischetă şi CDROM.

4.1 Controllere suportate

Vector Linux suportă şi poate fi instalat pe sisteme ce folosesc controllere hard disc IDE/ATA, care la momentul redactării acestui ghid sunt cele mai răspândite în sistemele desktop standard. Un alt standard binecunoscut este alcătuit din controllerele SCSI, dar datorită preţului ridicat, acestea sunt răspândite mai mult pe servere high-end. Între timp, standadrul care se face simţit este SATA (Serial ATA), care este rapid încorporat de către producătorii de plăci de bază. 

Dacă ai dificultăţi în folosirea discurilor tale SATA, asigură-te că ai BIOS-ul setat corect. Pe scurt, setează BIOS-ul pe "Enhanced mode SATA only". Asta înseamnă să foloseşti doar modul enhanced pe SATA, u doar să foloseşti SATA şi să dezactivezi PATA. Dacă îl setezi pe "enhanced mode" SATA+PATA, kernelul se va bloca în timp ce încearcă să folosească un driver IDE pentru controllerul SATA. Simptomele sunt blocarea kernelului după detectarea hda - hdd.

E bine să îţi cunoşti tipul controllerului hard discului deoarece acesta determină kernelul necesar instalării. Kernelul implicit suportă un controller IDE. În caz contrar, trebuie să specifici un kernel scsi sau sata în timpul instalării. 

4.2 Instalare direct de pe ISO pe o staţie Windows

Aceatsa este o metodă nouă care te va scuti de inscripţionarea pe CDROM. Presupunem că ai deja Windows pe calculator şi că partiţiile au fost pregătite după instrucţiunile de mai sus. Downloadează următoarele fişiere de pe FTP-ul Vector Linux (de exemplu: ftp://anymirror/pub/vectorlinux/veclinux-5.0)

• Fişierul ISO dintr-unul din directoarele iso (iso/, iso-soho/ sau iso-dynamite/). Aşează-l în rădăcina sistemului (C:\ or D:\). Nu uita să îi verifici integritatea după cum s-a explicat mai înainte.
• Următoarele fişiere trebuie plasate în C:\loadlin
  • loadlin.exe
    Ia-l din directorul “install/loadlin/” de pe site-ul FTP.
    
  • initrd.img
    Găseşte-l ca “isolinux/initrd.img” pe site-ul FTP
  • Kernelul care se potriveşte sistemului tău (ide, scsi, sata, adaptec)
    Poţi selecta unul dintre ele din directorul “isolinux/kernel/” de pe site-ul FTP.

După care începe instalarea:

• Opreşte Windows şi intră în modul DOS.
• Tastează “cd C:\loadlin” <enter> (fără ghilimele)
• Tastează “loadlin ide root=/dev/ram rw initrd=initrd.img” <enter> (fără ghilimele).

Înlocuielte “ide” cu numele kernelului pe care l-ai copiat mai devreme. Procesul de instalare standard va porni.

4.3Instalare direct de pe ISO pe o staţie Linux

Dacă ai un alt linux care rulează pe calculator, această metodă va fi uşoară. Trebuie să downloadezi următoarele fişiere într-un drector (de exemplu: /home/download):

• fIŞIERUL DE IMAGINE iso (vl, vlsoho SAU vldynamite).
• vlinstall-iso
  Găseşte-l ca şi “install/vinstall/vinstall-iso”pe FTP

Acum du-te în consola text (apasă Alt-F1) şi loghează-te ca şi root. Fă următoarele:

• Schimbă în run level 2 (sau 3 în Slackware/Redhat, etc)
  init 2 <enter>
  
• Du-te în directorul în care ai copiat fişierele, de exemplu: /home/download
  cd /home/download<enter>
  
• Acum instalează folosind ISO-ul
  ./vinstall-iso vl-5.0.iso <enter>

4.4 CDROM Bootabil

Foloseşte această metodă dacă ai deja CDROM-ul de instalare VL iar calculatorul tău este capabil să booteze de pe el. 

Întâi, s-ar putea să fie nevoie să schimbi ordinea de bootare. Schimbarea ordinii de bootare îţi permite sistemului tău să booteze de pe diferite medii cum ar fi hard discul, unitatea de dischete, CD-ROM-ul, etc.
Când alegi o metodă de instalare, va trebui probabil să îţi setezi sistemul să booteze corespunzător. Pentru a face asta, când calculatorul tău bootează, intră în ecranul de opţiuni BIOS (1). Acolo ar trebui să existe o opţiune pentru ordinea de bootare (opţiuni generale sunt drive-ul C drive, drive-ul A, CD, etc). Alege care ar trebui să booteze primul, salvează setările şi restartează calculatorul. Poţi schimba înapoi ordinea de bootare când termini de instalat VL.

Notă:
(1)Nu toate sistemele folosesc tasta Delete pentru a intra în BIOS. Unele sisteme folosesc tastele F# (tastele funcţionale). Unele folosesc o combinaţie de taste. Poţi observa care este această tastă în timpul bootării, la scurt timp după ce ai pornit calculatorul. Alternativ, verifică manualul hardware-ului tău. 

După ce ordinea de bootare a fost setată corespunzător, aşează mediul de instalare VL în drive şi restartează sistemul. Procesul de bootare îţi va oferi un prompt. Aceasta este şansa ta de a selecta kernelul corect care suportă controllerul tău. Dacă nu ai un controller SCSI sau SATA, apasă doar [enter] pentru a folosi kernelul implicit (ide). Altfel, tastează kernelul pe care îl doreşti, de exemplu:

boot: scsi [enter]

Asta e tot. Procedura de instalare va porni.

4.5 Instalarea de pe dischetă

Această metodă îţi permite să instalezi Vector Linux folosind CDROM-ul VL (orice versiune) şi două dischete. Probabil va trebui să foloseşti această metodă dacă:

• Calculatorul-ţintă nu poate boota de pe CD. Dacă acesta nu este cazul, foloseşte metoda CDROM.
• Calculatorul-ţintă nu rulează încă un alt sistem de operare (Windows/Linux). Dacă rulează, poţi folosi metoda Direct ISO în schimb.

Presupunem că ai deja CDROM-ul. Îl poţi folosi pentru a crea dischetele pe un alt calculator cu Windows sau Linux. Pregătirea acestora pe o STAŢIE Windows este următoarea:

• Inserează CDROM-ul, de obicei numerotat cu drive-ul D:
• Lansează un prompt dos
• Inserează o dischetă goală #1, lansează comanda următoare:

  cd D:\install\rawrite
  rawrite
  Enter source file name: D:\install\floppy\bare.i
  Enter destination drive: A
                       

  bare.i is este o imagine de kernel care suportă controllerele IDE. Dacă ai un controller SCSI, foloseşte scsi.s în schimbul acestuia. 
• Scoate din unitate discheta #1, inserează discheta #2, lansează următoarea comandă:

  rawrite
  Enter source file name: D:\install\floppy\rootdisk.img
  Enter destination drive: A
  

Pe o staţie Linux, pregătirea dischetelor se face astfel:

• Lansează un terminal
• Inserează şi montează CDROM-ul.

  mount /dev/cdrom /mnt/cdrom
  

• Inserează o dischetă goală şi scrie imaginea kernelului pe aceasta folosind comanda:

  cat /mnt/cdrom/install/floppy/bare.i > /dev/fd0
  

• Scoate discheta #1, inserează discheta #2, lansează comanda:

  cat /mnt/cdrom/install/floppy/rootdisk.img > /dev/fd0
  

Du CDROM-ul şi cele două dischete la calculatorul-ţintă.

• Setează calculatorul încât să booteze de pe dischetă
• Inserează CDROM-ul
• Inserează discheta #1
• Bootează calculatorul
• La promptul boot: apasă [enter]
• După ce eşti promptat, înlocuieşte discheta #1 cu discheta #2
• Ecranul de instalare VL va apare

Sus

---

5. Procesul de instalare pas cu pas